Definiție
Faza de acumulare este o etapă a ciclului de piață în care o criptomonedă sau un alt activ este cumpărat treptat de participanți relativ bine informați sau orientați pe termen lung. De obicei apare după un declin de preț sau un trend descendent prelungit, când presiunea de vânzare s-a redus, iar volatilitatea poate începe să se comprime. În această fază, activitatea de tranzacționare arată adesea semne de interes de cumpărare liniștit, dar persistent, mai degrabă decât vânzări agresive. Conceptul se concentrează pe schimbarea de fond a proprietății, de la deținători pe termen scurt sau forțați să vândă, către participanți la piață mai răbdători.
Ca idee, faza de acumulare pune accentul pe schimbarea structurală a raportului dintre ofertă și cerere, mai degrabă decât pe mișcări de preț de scurtă durată. Este asociată cu o tranziție de la un sentiment pesimist la condiții mai neutre sau prudent optimiste, chiar dacă prețurile par să se miște lateral. În multe teorii de piață, această fază precede o posibilă fază de creștere accentuată sau un trend ascendent, însă durata și rezultatul ei sunt incerte și nu sunt garantate. Termenul este folosit pentru a descrie un tipar caracteristic al comportamentului pieței, nu un semnal de tranzacționare specific.
Context și utilizare
Pe piețele cripto, faza de acumulare este adesea discutată în legătură cu ciclurile de piață mai ample și cu poziționarea pe termen lung. Analiștii pot face referire la ea atunci când descriu perioade în care se consideră că entități mari, investitori cu orizont lung sau alți deținători puternici își construiesc poziții, în timp ce interesul public și volumele de tranzacționare sunt relativ reduse. Faza este adesea pusă în contrast cu etapele ulterioare ale ciclului, în care entuziasmul și participarea se extind, iar trendurile de preț devin mai evidente.
Termenul este folosit atât în contexte de tranzacționare discreționară, cât și sistematică, ca mod de a categoriza locul în care s-ar putea afla un activ în cadrul ciclului său general. Nu specifică niveluri exacte de preț, intervale de timp sau indicatori obligatorii, ci surprinde mai degrabă o stare calitativă a structurii de proprietate și a sentimentului de piață. În practică, diferiți participanți la piață pot identifica sau eticheta în mod diferit faza de acumulare, în funcție de propriile cadre de analiză, surse de date și perspective de risc.