Definiție
Dimensiunea de bloc adaptivă este un mecanism la nivel de consens (consensus) care permite ca dimensiunea maximă a unui bloc dintr-un blockchain (blockchain) să varieze în timp, în loc să rămână fixă. Ajustarea este guvernată de reguli de protocol care, de obicei, iau în considerare activitatea recentă a rețelei, cum ar fi volumul de tranzacții sau gradul istoric de utilizare a blocurilor. Prin permiterea extinderii sau reducerii limitei de dimensiune a blocului, mecanismul urmărește să alinieze capacitatea blocurilor la cererea reală, menținând în același timp constrângerile de securitate și de propagare în rețea.
La nivel de protocol, dimensiunea de bloc adaptivă definește cât de multe date are voie să conțină un singur bloc la un moment dat. Acest lucru influențează direct debitul de tranzacții (throughput), deoarece blocurile mai mari pot include mai multe tranzacții, în timp ce blocurile mai mici limitează capacitatea. Mecanismul este distinct de blocul în sine, care este structura de date concretă ce conține tranzacții și metadate; dimensiunea de bloc adaptivă specifică doar regulile care stabilesc limita maximă permisă a dimensiunii acestuia.
Context și utilizare
Dimensiunea de bloc adaptivă este folosită ca mecanism de scalabilitate (scalability) pentru a regla capacitatea unui blockchain (blockchain) fără a fixa o singură limită permanentă pentru dimensiunea blocului. Este concepută să răspundă la schimbările condițiilor din rețea, cum ar fi perioadele de congestie sau de activitate redusă, ajustând dimensiunea permisă a blocului conform unor formule predefinite sau decizii de guvernanță (governance) codificate în protocol. Acest lucru poate influența cât de des blocurile își ating capacitatea și cât de frecvent tranzacțiile trebuie să concureze pentru un spațiu limitat.
Deoarece dimensiunea blocului afectează cerințele de lățime de bandă ale rețelei și timpii de propagare a blocurilor, dimensiunea de bloc adaptivă are implicații și pentru descentralizare (decentralization) și participarea nodurilor (nodes). Blocurile mai mari permise pot crește cerințele de resurse pentru nodurile complete (full nodes), în timp ce limitele mai mici pot restricționa debitul chiar și atunci când cererea este ridicată. În acest context, mecanismul reprezintă un instrument de gestionare a compromisurilor în cadrul protocolului, modelând modul în care blockchain-ul (blockchain) echilibrează capacitatea de procesare a tranzacțiilor, ipotezele de securitate și abilitatea practică a participanților de a valida fiecare bloc.