Definiție
O bonding curve este o regulă formală de stabilire a prețului care definește modul în care prețul unui token se modifică pe măsură ce oferta sa în circulație crește sau scade. De obicei este exprimată ca o funcție matematică integrată într-un smart contract, asigurând că fiecare operațiune de cumpărare sau vânzare este executată la un preț determinat exclusiv de oferta curentă de tokeni. Deoarece stabilirea prețului este deterministă și programatică, participanții pot anticipa cum va evolua prețul tokenului pe măsură ce oferta se deplasează de-a lungul curbei.
În DeFi, bonding curve-urile sunt folosite adesea pentru a automatiza emiterea de tokeni, răscumpărarea și furnizarea parțială de lichiditate, fără a se baza pe order book-uri tradiționale. Curba poate fi proiectată să fie convexă, concavă sau definită pe porțiuni (piecewise), modelând cât de agresiv reacționează prețul la modificările de ofertă și influențând distribuția tokenilor și dinamica formării de capital.
Context și utilizare
Bonding curve-urile apar frecvent în designul de tokenomics pentru un Token Launch, unde participanții timpurii și cei care intră mai târziu se confruntă cu prețuri diferite, în funcție de forma curbei. Funcția de bază determină cât capital trebuie să intre în sistem pentru a mint noi tokeni și câtă valoare poate fi retrasă atunci când tokenii sunt burn-uiți, afectând direct percepția asupra corectitudinii și sustenabilității modelului.
Atunci când sunt integrate cu un Liquidity Pool sau cu alte mecanisme automate, bonding curve-urile influențează Price Impact prin definirea sensibilității prețului tokenului la tranzacții marginale sau la schimbări de ofertă. În cadrul DeFi, în sens mai larg, ele servesc drept concept fundamental pentru experimente în vânzări continue de tokeni, protocol-owned liquidity și arhitecturi alternative de market-making care se bazează pe reguli de stabilire a prețului transparente, on-chain.